Calendarul Sakura 2018: Știm Când Vor Înflori Cireșii în Japonia!

Conform predicțiilor meteo, în Tokyo ar trebui să înflorească cireșii chiar zilele acestea! Numărul mare de turiști care vizitează Japonia în fiecare primăvară, pentru a lua parte la Hanami (bucuria de a privi cireșii în floare), i-au determinat pe responsabilii Institutului Meteo să publice predicțiile din timp, pentru a le înlesni programarea călătoriei.

Himeji Castle with beautiful cherry blossom in spring season.
©Richie Chan/Shutterstock

Continuă să citești Calendarul Sakura 2018: Știm Când Vor Înflori Cireșii în Japonia!

Eu sunt Ranghi. Și spun NU plimbărilor pe elefanți!

Așa cum am promis, revin asupra articolului despre Bali, Indonezia, cu o completare despre plimbările pe elefanți, Short-Trekurile din Bali Zoo.

Voi încerca să motivez cât de bine pot rugămintea mea de a evita aceste plimbări pe elefanți, adresată tuturor celor care vor ajunge acolo, dar și celor care ar putea avea ocazia aceasta în altă țară, în altă Grădină Zoo.

Recunosc, să spui „n-am știut” nu e o scuză. Pentru că nu m-am informat înainte, nu am știut că există, de exemplu, această pledoarie, a site-ului The Dodo, pentru stoparea abuzurilor, foarte bine documentată, unde poți citi despre cât de maltratați sunt elefanții din toate țările care oferă turiștilor plimbări/treks:

– Elefanții sunt luați încă de pui, de la câteva luni, de lângă mama lor, când încep „antrenamentul” pentru industria turismului.

– Pentru a putea interacționa cu oamenii, elefanților li se „frânge spiritul”, prin metode agresive, ca înfometarea, lovirea, izolarea.

– Puii de elefant sunt, de multe ori, furați de la mamele lor prin metoda capcanelor ascunse în păduri.

– Mulți elefanți au murit de extenuare, după ce au fost neglijați, maltratați, munciți până la epuizare pentru Trek-urile cu turiști.

– De ani de zile, organizațiile pentru drepturile animalelor din întreaga lume trag semnale de alarmă în ceea ce privește maltratarea elefanților pentru beneficiul industriei turismului.

Toate de mai sus sunt doar câteva din motivele care ar trebui să fie suficiente pentru „eradicarea” trek-urilor pe elefanți. Sunt lucruri pe care dacă le-aș fi citit înainte, nu mai cumpăram biletele. Și deveneam o mică, infimă, dar importantă piedică în chinuirea a doi elefanți, în acea zi.

Ce pot să vă spun eu, ce am văzut și am experimentat, dacă aveți puterea să citiți, să dați mai departe și să ne solidarizăm ca în momentul „Je suis Charlie”, de data aceasta împotriva terorii pe care o trăiesc elefanții pentru trek-uri, urmează:

După ce am cumpărat biletele, 2 short-trekuri care includeau și taxa de intrare în Zoo și accesul în Water Park, ne-am grăbit spre foișorul de unde începeau plimbările. Am urcat în foișor, unde am găsit mai mulți turiști (familii cu copii, în special), care-și așteptau rândul. Pe harta primită erau trecute cu pixul, încă de la casa de bilete, trek-urile la minut. Pe măsura trecerii timpului, familiile se împărțeau în câte un adult și un copil per elefant. Când ne-a venit rândul, am fost împărțiți la 2 elefanți: tati și copilul pe un elefant, eu pe al doilea. Am decis ca eu să fiu singură pentru că îmi era și foarte frică (și de înălțime, și de elefanți) și nu vroiam să mă vadă copilul și să-i transmit frica mea. De la cam 3 metri, am coborât direct pe băncuța de lemn prinsă cu chingi de burta elefantului. Eu prima, tati și copilul în spate, pe al doilea. Fiecare cu câte un „driver” angajat, care stătea direct pe gâtul elefantului. „Smile, please!” Fotograful angajat ne face poze înainte să pornim. Și am pornit.

Elefantul meu era mult mai mic, mi-am dat seama că e pui. L-am întrebat pe driver câți ani are și cum îl cheamă. Mi-a spus că elefantul se numește Ranghi (scriu cum am auzit), e fată și că are 14 ani. (O copilă, mi-am zis). După mai puțin de un minut, nu știam cum să cobor mai repede, cum să rezist în acea situație, pentru că l-am văzut pe driver cum începe să o lovească pe Ranghi cu un CIOCAN!

Un ciocan cu o parte teșită și una ascuțită.

Gânduri. Soluții. Repede! Copilul e chiar în spatele meu, râde zgomotos, se bucură de experiența lui, nu știe și nu înțelege în ce poveste suntem, de fapt. Dacă o să cobor, o să se sperie. Probabil o să se sperie și elefanții să mă vadă pe jos pe lângă ei, nefiind obișnuiți cu mine. Pe lângă noi trece un elefant cât două Ranghi și atunci aflu că nu o să cobor, de la instinctul de supraviețuire, care țipa la mine. Aș vrea să închid ochii, să nu mai văd cum ZBANG!-un ciocan în capul lui Ranghi, la dreapta, ZBANG! un ciocan în capul lui Ranghi la stânga. Dar dacă închid ochii, amețesc, mai ales că oricum încercam să-mi țin echilibrul, fiecare mișcare a elefantului te mișcă de colo colo pe băncuță. Am încercat să stau mai mult întoarsă spre tati și copil, să mă asigur că ei sunt ok în spate. După 5 minute de filtre cerebrale și emoționale, am început să fac poze. Hmm, ce mirare! Toți driverii care treceau pe lângă noi își ascundeau ciocanele când observau că le focusez! Verific mereu fiecare poză, dacă se vede ciocanul. Știu, simt că odată, nu știu când, vor fi interzise trekurile. Un alt elefant mare, când trece pe lângă noi, o sperie pe Ranghi și ne dezechilibrăm foarte tare când Ranghi se ferește. ZBANG ZBANG ZBANG!!!

După 10 minute, înapoi în foișor, ne îmbrățișăm toți trei, strâns de tot. În mai puțin de 5 minute, într-o cabană de lângă foișor, ne așteptau fotografiile deja developate, cu noi pe elefanți. Cazierele noastre eco-friendly.

O luăm agale prin Grădină. O descoperim pe Terry, elefănțica mascotă a Grădinii, într-un țarc special, separat, curat. Îi cumpărăm un coș cu fructe, morcovi și porumb și o îmbrățișez de trompă, o pup, o mângâi, cât pentru toate Ranghi, surorile și frații ei, din toate Zoo din lume.

Eu sunt Ranghi. Și spun NU plimbărilor pe elefanți!

Gânduri bune,

Alice Blue.

dsc_0541

 

Mahi-Mahi, Zei și Frangipani: Bali, Indonezia.

Chiar dacă cele 15 ore de zbor către Bali, cu escală la Doha, mi-au adus aminte de referințele citite despre lupta puputan (modul în care familiile regale balineze alegeau lupta până la moarte, în locul capitulării în fața cuceritorilor olandezi), ajunsă în Resortul The Laguna, din Nusa Dua, am avut certitudinea celei mai bune alegeri:

Încă un loc minunat bifat pe harta lumii, încă o carte de parenting, cu file sub forma cărților noastre de îmbarcare. În articolul Traveling kids are smarter kids, am regăsit, într-un studiu concludent, salutarea deciziilor de a ne lua copilul cu noi în toate destinațiile de vacanță, indiferent cât de departe ar fi acestea. După vacanțele în Singapore și Malaezia, am decis că suntem pregătiți și antrenați pentru un zbor și mai lung. Ce am descoperit la destinație, vă invit să citiți în rândurile ce urmează.

Luxuriant, exotic, paradisiac, termenii pretențioși pe care te-ai grăbi, la primă vedere, să-i atribui acestui resort, am simțit, încă de la sosire, să-i înlocuiesc prin „calm”, „puritate”, „armonie”. Copacii cu flori frangipani, adevărate difuzoare naturale de aromaterapie, nu-mi păreau exotici, ca o descriere oarecum banală. Când înotam printre florile lor, căzute pe albastrul piscinei, ne erau spectatori în joaca „cine înoată cel mai repede ca să culeagă cele mai multe flori” sau mă inspirau să creez ad-hoc aranjamente din flori și mini-ananas.

Frangipani Ananas Alice Blue

A Luxury Collection, descrierea complementară a Resortului The Laguna, are darul să-ți ofere armonie vizuală și sufletească, mai mult decât simpla viziune a luxului. Ca atunci când un tort decorat ireproșabil, cu infinită migală și delicatețe, îți oferă (și) surpriza unei compoziții interioare nemaintâlnit de delicioasă. Serviciile premium sunt „promised”, așa cum aleg să-și noteze și mesele, în schimbul anticului „reserved”. Armonia desfășurării unei zile în acest resort, prin posibilitatea de a alege să-ți petreci timpul între Spa, sporturi nautice, sala de fitness, plajă sau un dolce far niente pe terasele restaurantelor sau coffee-shopului, se prelungește spre seară, la lumina făcliilor din spectacolul de dans balinez, oferit rezidenților. Un alt fel de spectacol, cât se poate de hazliu, era cel al veverițelor hoțomane, care profitau de cea mai mică neatenție pentru a-și însuși bananele-miniatură sau fructele „snake” și „blim-bing”  care ne așteptau în „bale bengong” (paturile cu baldachin).

Oricât de grea ar fi fost desprinderea de paddlingul pe ocean, piscina cu apă caldă în care alunecam de pe terasa camerei sau de zenul din baldachinele de pe plajă, am pornit, la fiecare a doua zi din cele 11 petrecute, în câte o aventură în afara resortului.

Monkey Forest, Sanctuarul Maimuțelor, are ca bază conceptul Tri Hita Karana, Cele 3 Căi prin care poți atinge bunăstarea fizică și spirituală, prin armonia dintre oameni, dintre oameni și mediul înconjurător, dar mai ales dintre oameni și Divinitate. Sau, așa cum declara, într-un interviu, Ketut Liyer (vraciul de suflete stins din viață anul acesta, la vârsta de 100 de ani și devenit faimos grație romanului bestseller Eat, Pray, Love al scriitoarei Elizabeth Gilbert), „fii bun cu oamenii, insectele și animalele, iar zeii te vor răsplăti pentru asta.” Maimuțele se plimbau dezinvolte printre noi, își țineau puii agățați de gâtul lor și unele dintre ele, mai temperamentale, săreau până pe umerii turiștilor, dăruindu-le cele mai frumoase instante foto. Mai ales dacă vă încumetați la o vacanță împreună cu copiii, experiența este unică.

Bali Monkey Forest Alice Blue

Prapen, Atelierul de bijuterii din argint, cu o istorie de 4 generații, începută în portul balinez Padang, unde făceau negoț cu bijuterii direct de pe vasele ancorate, astăzi este un punct de referință din cultura insulei. Ghidul călătoriei noastre până în regiunea Celuk ne-a explicat, cu un aer solemn, cât de respectați sunt acești meșteșugari și, deopotrivă, cât de mult își respectă ei munca, devenită un patrimoniu cultural în sine. De aceea, fotografierea bijuteriilor expuse spre vânzare nu este permisă. Însă cerceii cu minunatul filigran de argint și perle albe pe care i-am primit cadou de la soțul meu, sper să ajungă fotografiați și dăruiți ca „Something old”, peste ani, norei mele pe care o îndrăgesc de pe acum, chiar dacă nu o cunosc, încă. Acest gând mă face să-i acord un loc special, așa că nu-l ocoliți, plecați de acolo cu ceva ce poate face parte din istoria familiei voastre.

Bali atelier argint Alice Blue

Pura Tanah Lot, unul dintre cele 7 Temple ale Mării dispuse de-a lungul coastei de sud a insulei, este una dintre cele mai căutate destinații în Bali. Am avut norocul să ajungem când era reflux și am putut merge chiar până la intrarea în templu. În cadrul unei ceremonii care avea chiar atunci loc, am putut observa îndeaproape cum decurge un ritual de binecuvântare pentru toți cei care doreau să ia parte. Turiști, localnici, adulți, copii, toți erau invitați să primească apă sfințită, li se lipeau pe frunte câteva boabe de orez și li se așezau în spatele urechilor câte o floare parfumată de frangipani. Pentru mine a fost un moment în care, privind în jurul meu sutele de turiști, pierzând numărătoarea limbilor auzite, văzându-i atât de bucuroși să se afle acolo, am înțeles determinarea lui Dang Hyang Nirartha, întemeietorul acestui Templu, care a simțit că este un loc sfânt. Recomandat pentru cele mai frumoase fotografii cu apusul soarelui, Templul Tanah Lot este o fântână de energie spirituală, menit să adune în jurul său suflete în căutare de armonie și echilibru, indiferent de religia din care fac parte. Cu adevărat, merită drumul lung către el.

Tanah Lot Alice Blue

Bali Zoo nu putea scăpa nebifat pe lista aventurilor balineze. Specii rare de păsări, prânzul luat în compania leilor care te privesc de la mai puțin de un metru distanță (e adevărat, dupa ferestrele separatoare) sau micul dejun cu urangutanii liberi, Aqua Parkul din interior, plimbările cu poneii dar mai ales cele pe elefanți, au fost primele argumente fără drept de apel pentru a ne încumeta la un nou drum lung, cu trafic intens, de aproape o oră, pornind din Nusa Dua. Organizarea ultra-eficientă a Grădinii ne-a fost evidentă încă de la casa de bilete, când aveam deja programate, la minut, Short Trek-urile cu elefanți. Și pentru că absolut tot restul experienței Bali Zoo a fost extraordinar, despre plimbările cu elefanții (pe care le regret din motive pe care le voi detalia în articolul următor), vă pot spune doar atât: vă rog, ocoliți-le, oricât de greu ar părea să îi refuzați pe cei mici. Așadar, Bali Zoo este de neratat, dar fără plimbările pe elefanți.

Bali Zoo Alice Blue

Plantațiile de orez dispuse pe terase, atelierele de sculptură în lemn, grădinile cu vânzare de plante și arbori decorativi, piețele tradiționale balineze din Ubud, toate ne-au ajutat să înțelegem mai bine cultura locală. Ne-am împrietenit cu localnicii, fie ei ghizi, șoferi sau bucătari, dornici să ne răspundă cât mai amănunțit la toate întrebările și mirările noastre. Am primit rețeta celei mai bune supe de ton de la bucătarul unui restaurant. Am mâncat orez la un pas distanță de o plantație, astfel că și noi, părinții, și copilul nostru, am înțeles că respectul pentru fiecare bob stă în munca enormă a cultivatorilor. Bărcile de pescari din Sanur, plaja ei cu terasele colorate, ne-au făcut să ne simțim că pășim într-o vedere vie. În Bali Collection din Nusa Dua, cel mai potrivit și la îndemână loc pentru alternativa la cina din resort sau shopping, am descoperit Mahi-Mahi, peștele-cel-mai-gustos-din-lume, căruia, chiar de l-aș găsi și aici, nu aș putea să-i ofer savoarea condimentelor originale.

foto-bali1

Dacă scriitoarea Elizabeth Gilbert a împărțit capitolele cărții „Eat, Pray, Love” în trei țări diferite, dedicându-i insulei Bali capitolul „Love”, la sfârșitul vacanței și eu m-am declarat îndrăgostită de toate experiențele noi, cu toate subcapitolele sale. Experiența bucătăriei tradiționale balineze, respectul localnicilor pentru zeitățile lor, Shiva, Brahma și Vishnu, cărora le puneau ofrande zilnic, în templele care nu lipsesc din nicio casă, hotel, restaurant sau magazin, dar mai ales dragostea care te înconjoară de pretutindeni și are darul să înțeleagă orice limbă a planetei, atunci când ești cu familia alături, toate de mai sus au însemnat o vacanță memorabilă.

Call, Book, Fly…!

Gânduri bune,

Alice Blue.

 

 

 

 

 

Planeta Singapore

Dacă experiența Singapore ar fi însemnat doar aeroportul Changi, un punct de escală către vacanța în Langkawi, Malaysia, despre care am scris aici, tot aș fi simțit că este cel mai neobișnuit și mai diferit loc în care am ajuns. Că a fost aerul pe care l-am respirat prea încărcat de vanilia sutelor de orhidee din aeroport, că plămânii mi-au fost supra-oxigenați de miile de plante vii ce te întâmpină de la o poartă la alta, în drumul tău spre următorul avion, nu știu. Eu nici dintr-un cartier în altul, în București, nu am văzut atâta floră cum am descoperit într-un singur aeroport! Dar nu m-am înșelat: la întoarcere, pe ruta Langkawi-Singapore-Doha-București, ne-am oprit pentru câteva zile și vă pot spune cum arată o planetă extraterestră.

parfum de vacanta4

Mi-ar plăcea să știu că și voi o iubiți pe Jodie Foster. Și că vă amintiți scena din filmul Contact, în care Foster, Dr. Eleanor Arroway în film, descoperă că există, cum altfel, extratereștrii căutați. În acel moment, spune: „They are alive!„. Da, în Singapore, orașul-stat, cel mai mic din Asia de Sud-Est, extratereștrii trăiesc, există, sunt vii. Și li se spune „singaporezi”.

Nu au antenuțe, nu sunt verzi și nici nu au degetele lungi ale lui ET. Și totuși, chiar dacă dispun de aceleași atribute fizice cu ale noastre, muncesc NON-STOP. Zi și noapte, vei descoperi nenumărate șantiere în lucru. Planeta lor este activă, dinamică, însuflețită nu de dorința de mai mult, ci de mai bine, mai frumos. Anii lumină ce ne despart de această civilizație se multiplică pe secundă ce trece: în timp ce Dorel adună mii de vizualizări pe you tube cu încă o nefăcută, Antipolo, singaporezul care m-a învățat să spun Mulțumesc în trei dialecte, mai construiește un etaj clădirii ce-l va apropia și mai mult de Calea Lactee.

parfum de vacanta3

După ce te-ai cazat, primul impuls este să urci la piscina Infinity, de pe acoperișul celor 57 de etaje ale Hotelului Marina Bay Sands, revendicat de singaporezi ca fiind a opta Minune a Lumii. Infinity este cea mai mare și mai spectaculoasă piscină construită vreodată pe acoperișul unei clădiri. Zgârie-norii pe care simți că-i poți atinge cu mâna, când te aventurezi să înoți spre marginea ei, îți oferă o panoramă fantastică spre asfințit, când capătă un halou de nori strălucitori. Cu un cocktail din petale de trandafiri roșii și zmeură, te muți, apoi, în jacuzzi-ul cu apă fierbinte. Acolo, ți se derulează un nou episod din serialul SF: panorama Gardens by the Bay, cu peste 100 de hectare de grădină, premiată în 2015 drept „Cea mai Spectaculoasă Atracție Turistică din Singapore” și unul dintre cele mai vizitate locuri din lume, dintr-un Top 20 de destinații turistice. Dintre multele distincții obținute în 2015 este de precizat Guinness World Record pentru „Cea mai Mare Seră de Sticlă” – Flower Dome, iar în 2016 International Garden Tourism Award. Grădinile verticale măsoară între 25 și 50 de metri. Denumite Supertrees, ele sunt acoperite cu peste 200 de specii de orhidee, ferigi tropicale și alte plante exotice. Alte sute de specii de flori ne așteptau în Flower Dome, să ne bucure privirea și sufletul cu parfumul și culoarea lor.

parfum de vacanta5Prioritatea numărul 1 pe listă a fost revendicată de cel mai mic dintre noi: Grădina Zoologică din Singapore. Înființată în 1973, cu o investiție de 9 milioane de dolari singaporezi, se întinde pe o suprafață de 28 de hectare și adăpostește peste 315 specii de animale, din care 16 procente sunt animale considerate pe cale de dispariție. Aici am simțit cel mai puternic gust al adrenalinei, într-un Night-Safari. Seara târziu, pe întuneric, am fost plimbați, cu Safari Bus-ul, de pe un „continent” pe altul, la câțiva metri distanță de elefanți, tigri, hipopotami, girafe sau lei. Cu Amazon River Quest Ride am străbătut ținuturi de vis, cu păsări flamingo sau ibis, și ne-am amuzat de „dușurile” accidentale pe care le făceam coborând și aterizând cu viteză, cu bărcuțele noastre, peste cascadele Amazonului. Și pentru copii, și pentru părinți, aventura Zoo Singapore este una dintre cele mai originale, captivante și fabuloase experiențe trăite.

La Studiourile Universal și noi, părinții, am redevenit copii și ne-am distrat asemenea lor. Studiourile sunt împărțite în 7 sectoare diferite: Hollywood, New York, Sci-Fi City, Ancient Egypt, Lost World, Far, Far Away și Madagascar. Roller-coastere, Minioni, dinozauri sau îndrăgitele personaje din Sesame Street, te invită în super-aventurile pregătite: de la mic la mare, copiii sunt invitați să-și cunoască eroii preferați și să pornească, alături de ei, în călătoriile magice fie zburând cu propriul lor Pteranodon deasupra Jurassicului, fie într-o experiență 4D alături de Fiona și Shrek sau într-un roller-coaster acoperit, căci, din întuneric, spaima de mumiile care prind viață este cu atât mai teribilă!

IMG_1407

Restul atracțiilor de pe insula Sentosa, unde se ajunge cu Singapore Cable Car modalitatea cea mai rapidă, dar și mai ofertantă pentru fotografii cu panorame idilice, nu au voie să fie ratate. Cel mai Mare SEA Aquarium din Lume te întâmpină cu peste 800 de specii marine, din care rechinii sunt în număr de… peste 200! Vino cu o baterie de rezervă pentru că nu te vei opri din fotografiat și filmat sutele de pești colorați, rechini, pisici de mare, țestoase sau meduze fluorescente, piranha sau delfini, și fă-ți curaj, atunci când ești invitat, să-ți strecori mâinile în acvariile cu stele de mare și „peștii-castravete”, ca să-i poți atinge. 360 de grade de culoare, exotic și frumusețe ireală te așteaptă în tunelurile de sticlă ale Aquariumului, create în mod special pentru a-ți oferi senzația că ai devenit unul cu oceanul. Dacă ești pasionat de golf, sporturi acvatice sau vrei să vizitezi Laguna Delfinilor, insula Sentosa are un număr nelimitat de oferte de distracție și 6 cuvinte pentru tine: „Welcome to the State of Fun!”

Toate cele de mai sus s-au înghesuit, în cele câteva zile, pentru a primi distincția de „cea mai frumoasă aventură” și este de precizat, aici, cât de important este să vii cu „temele făcute”. Să ai deja totul minuțios pregătit încă de acasă: biletele de intrare pre-plătite, itinerarul stabilit din timp, te vor salva de cozile interminabile de turiști, de la casele de bilete, și-ți va rămâne, astfel, timp câștigat doar pentru distracție. Este pentru prima dată când întâlnesc, într-o agenție de turism, o echipă atât de motivată și proactivă, care îți pregătește, în timp real, chiar și check-in-ul de la întoarcere. Tot ce-ți rămâne de făcut este să dai forward e-mailului proaspăt primit, ca cei de la recepția hotelului să printeze hârtiile de îmbarcare pentru avionul de întoarcere. Și câștigi mai mult timp la locul de joacă din aeroport. Nu, nu mă refer la Duty Free, chiar există un loc de joacă pentru copii pe aeroportul Changi :-)

parfum de vacanta2

Pe drumul spre aeroport, pe care mi l-aș fi dorit ca un bumerang, care să mă întoarcă spre hotel cu viteza cu care ne îndepărtam de el, nu m-am putut abține să-l iscodesc pe șofer. Am aflat că extratereștrii singaporezi muncesc și învață enorm de mult ca să-și păstreze prima alegere în concurența cu imigranții, în ce privește locurile de muncă. Că un caz de corupție se înregistrează o dată la un an, doi. Că nu există birocrație și că simte că autoritățile îl ajută cu tot ce are nevoie. Că femeile pot merge noaptea pe străzi ( și aici a precizat: de la un job la altul sau spre tura de noapte a jobului!)  în siguranță deplină. Și că suntem primii vampiri (români, adică) pe care îi întâlnește, din tot timpul de când este șofer. Îl știa pe Dracula. Era bătrân. Un extraterestru bătrân, singaporez și prietenos.

Timpul nu a stat în loc nici pentru ET.

Gânduri bune.

Alice Blue

 

 

 

 

 

Destinația: Paradis! Malaysia.

La capătul a multe ore de zbor cu 3 avioane, chiar este natural să te întrebi dacă ai murit, de oboseală. Paradisul ți se deschide sub forma unui resort luxuriant, cu flori exotice, cocotieri, arteziene cu lotuși, mare de smarald și adieri parfumate de vânt, care îți aduc, la picioare sau în păr, petale de flori roz. Da, ai murit, e clar. Ești în Paradis.

Se spune că înainte să mori, ți se derulează preț de câteva secunde, ca un film pe repede-înainte, viața pe care ai trăit-o. Când ajungi în Langkawi, la Meritus Pelangi Beach Resort & Spa , ți se derulează filmul călătoriei până acolo și ți se pare că efortul de a ajunge atât de departe este un preț mult prea mic pentru a primi cardul de rezidență în resort, pentru o săptămână. Nu există Recepție, ci un Concierge. Iar formalitățile de check-in se desfășoară într-un salon din interiorul resortului, pe o platformă cu cele mai comode canapele din lume, care îți îmbrățișează oboseala și o transformă în emoție și exaltare. Fiecărei familii/grup de turiști îi este desemnat un Associate, care îi invită să se așeze, să aleagă din răcoritoarele propuse și să contemple minunile din jur. În scurt timp, ești condus la Chalet-ul de pe plajă. Știai că poți să mori de două ori?

parfum de vacanta1

Din fotografiile și descrierile oferite de agenția de turism, care m-au convins să aleg această vacanță, nu mi-am dat seama ce senzație ai când te trântești, ca un copil, în pat, privești marea, te dai jos din pat, ieși pe terasă, cobori două trepte, faci 9 pași, închizi ochii, pipăi fericirea și apoi îți lași picioarele mângâiate de valuri. În mintea ta, dar mai ales în sufletul tău, se face liniște. Devii unul cu sunetul valurilor, cu briza sărată și parfumată, și nu te mai saturi de nirvana pe care o simți și care se setează în adn-ul tău, pe harta celor mai frumoase momente trăite din viața ta.

Sunt atât de multe lucrurile ce merită povestite acum, despre toate aventurile, programate sau nu, pe care le poți trăi în Langkawi. Consilierea pe care am primit-o din partea agenției, înainte de a pleca, cu privire la toate activitățile din afara resortului, a însemnat să bifăm, în jurnalul nostru de bord, următoarele: să urci deasupra norilor, cu telecabina SkyCab, peste panorame care îți taie respirația, ca să poți lăsa un lacăt-inimioară, personalizat, pe cel mai înalt vârf al insulei; să pleci cu o șalupă spre Payar Island, unde să faci snorkeling printre pești exotici și pui de rechin de recif; să te poți opri, cam oriunde pe marginea drumurilor, ca să te apropii de familiile de maimuțe gălăgioase, poznașe și temerare, care vin din adâncurile verzi ale junglelor să caute compania oamenilor. Și dacă ai rămâne în resort, pe tot parcursul vacanței, nu te-ai putea plictisi: cu un pai în nuca de cocos proaspăt tăiată, într-un hamac, pe plajă, sau cu un cocktail la piscină, savurând o cină tradițională la lumina lunii și a lumânărilor, direct pe nisip, sub un baldachin… Spune-mi, te-ai putea plictisi de așa ceva?

IMG_2319

Florile din Langkawi sunt partea cea mai colorată și mai parfumată cu melancolie a vacanței mele. Sunt creatori de emoții, aka designeri florali, care au reușit, de nenumărate ori, să mă impresioneze enorm. Structurile aranjamentelor florale, ineditul în alegerea florilor puse împreună sau senzația naturalului, nesofisticării, din buchetele ca „proaspăt culese din grădină”, mi-au rămas veșnic în suflet. Florile vii, cu frunze pe crengi, cu tulpini și rădăcini, ale creației universale, nu se vor compara niciodată cu cele din suporturile artificiale. Lotușii pe care-i așteptam, dimineața, să-și dezvăluie interiorul corolei și care își închideau, seara, secretele milenare, copacii de Bougainvillea, cu așa-numitele flori de hârtie, albe sau roz, iasomiile adăpostite la umbra cocotierilor sau Hibiscus-ul, Floarea Națională a Malaysiei, întâlnit pe toată insula, mi-au amintit ca designul floral rămâne doar o încercare de reproducere efemeră a frumosului. Cu mâini talentate și minți creative, vizionarii din industrie ne dăruiesc clipe, momente de frumos. Dar când luminile se sting, muzica se oprește, invitații pleacă și buchetul de mireasă a fost deja aruncat (și prins), undeva, în Langkawi sau București, un copac de magnolii sau un lotus își trăiesc senini, în continuare, viața.

parfum de vacanta

Pentru Luna de miere, pentru o vacanță cu copiii (mult mai rezistenți testului de anduranță al celor trei avioane, după cum mi-a demonstrat băiețelul meu), pentru o evadare din cotidian, pentru ce simți că ai tu nevoie, Langkawi și în special Resortul Meritus Pelangi, reprezintă alegerea ideală. Cu amendamentul că te vei simți tu ales. Ireproșabil este o descriere disimulată în desenul cu 5 stele ale resortului. Te simți în siguranță absolută, piscinele din interiorul resortului au și life-guards, și petale de flori plutitoare, iar plajele și împrejurimile sunt supravegheate non-stop, dar subtil, fără să-i simți, de agenții de securitate ai resortului. Malaezienii te salută cu un zâmbet și cu o ușoară înclinare a capului ori de câte ori te întâlnesc. Insist pe frumusețea femeilor din staff-ul Meritus, atât de îngrijite, cu o ținută demnă, maiestuoasă chiar, cu voci calde și prietenoase:

” – We hope to see you again!

– I promise to come back! ”

Gânduri bune.

Alice Blue

 

 

 

 

Fluturi în iarnă

V-ați întrebat, vreodată, unde se duc fluturii iarna? Refuzam să mă gândesc că nu au o casă a lor, o casă de vacanță, undeva pe meleaguri însorite, unde se refugiază de frig, griji, zăpadă, trafic și viscol. Știu, îmi veți spune că fluturii zboară fără oprire, peste toate cele 4 anotimpuri, în țări cu climă tropicală, dar eu mă întrebam unde se duc fluturii noștri… De Crăciunam primit răspunsul: fluturii, dacă știm să-i păstrăm, rămân în sufletele pe care ei le aleg drept Acasa lor.

De curând, am fost martora entuziastă a spectacolului minunat pe care îl oferă Schmetterling Haus, Casa Fluturilor de la Viena. La intrare, îți lași la garderobă mănușile, stresul, paltonul, grijile, fularul și adultul din tine, ca să primești bilet spre o lume de poveste, cu fluturi zburând printre plante exotice, oprindu-se din joacă doar pentru a putea să-și răcorească aripile în stropii fântânilor tropicale și amăgindu-te că ai timp, atunci când se opresc, să le faci o fotografie demnă de frumusețea lor. Vă las această din urmă provocare și vă rog să-mi promiteți să nu uitați cutia mea de scrisori…Actualizate recent11

Micile sere și terarii dispuse strategic mă introduceau în lumea cunoașterii fluturilor: povestea lor de viață, pornind din stadiul larvar de omidă, trecând, apoi, în stadiul de pupă și până la metamorfoza în fluture, îmi evocau atelierul nostru, cu evenimentele, buchetele, cadourile lui, toate născute dintr-o idee, construite cu drag și dăruite, într-un bun sfârșit, tuturor celor care s-au bucurat de ele.

Cum să aduc fluturii de iarnă acasă, în atelier, m-a frământat mult timp. Dar am găsit soluția imediat ce m-am reîntors, chiar înainte de Crăciun și chiar la timp pentru a onora o ultimă comandă pentru o coroniță „neapărat cu trandafiri roz, vă rog”. În atelierul nostru, o formă de inspirație a reprezentat-o, de mult timp, manechinul de lemn, referința proporțiilor pentru pictori și desenatori. Fie că-i legam, în fundiță, o panglică roșie pentru noroc, fie că-i prindeam, invers, o floare, să se usuce perfect, fără petale căzute, manechinul a fost, în timp, cel mai răbdător dintre ajutoarele noastre. Dar acum hotărâsem ca prin tehnica decoupage-ului să-i aplic fluturi și flori, decupate din șervețelele de colecție. Nu înainte de a-l vopsi, alb, cu o pensulă moale, și de a fi sigură că noua hăinuță s-a uscat foarte bine. Lacul final, ca o primenire a ținutei de sărbătoare, mi-a șoptit, ca rezoluție pentru 2016, „Never settle for anything less than butterflies” și mi-a adus aceeași bucurie ca fluturii zburând nestingheriți în sera Schmetterling: erau acasă!2015-12-24

Gânduri bune. Alice Blue