La capătul a multe ore de zbor cu 3 avioane, chiar este natural să te întrebi dacă ai murit, de oboseală. Paradisul ți se deschide sub forma unui resort luxuriant, cu flori exotice, cocotieri, arteziene cu lotuși, mare de smarald și adieri parfumate de vânt, care îți aduc, la picioare sau în păr, petale de flori roz. Da, ai murit, e clar. Ești în Paradis.
Se spune că înainte să mori, ți se derulează preț de câteva secunde, ca un film pe repede-înainte, viața pe care ai trăit-o. Când ajungi în Langkawi, la Meritus Pelangi Beach Resort & Spa , ți se derulează filmul călătoriei până acolo și ți se pare că efortul de a ajunge atât de departe este un preț mult prea mic pentru a primi cardul de rezidență în resort, pentru o săptămână. Nu există Recepție, ci un Concierge. Iar formalitățile de check-in se desfășoară într-un salon din interiorul resortului, pe o platformă cu cele mai comode canapele din lume, care îți îmbrățișează oboseala și o transformă în emoție și exaltare. Fiecărei familii/grup de turiști îi este desemnat un Associate, care îi invită să se așeze, să aleagă din răcoritoarele propuse și să contemple minunile din jur. În scurt timp, ești condus la Chalet-ul de pe plajă. Știai că poți să mori de două ori?
Din fotografiile și descrierile oferite de agenția de turism, care m-au convins să aleg această vacanță, nu mi-am dat seama ce senzație ai când te trântești, ca un copil, în pat, privești marea, te dai jos din pat, ieși pe terasă, cobori două trepte, faci 9 pași, închizi ochii, pipăi fericirea și apoi îți lași picioarele mângâiate de valuri. În mintea ta, dar mai ales în sufletul tău, se face liniște. Devii unul cu sunetul valurilor, cu briza sărată și parfumată, și nu te mai saturi de nirvana pe care o simți și care se setează în adn-ul tău, pe harta celor mai frumoase momente trăite din viața ta.
Sunt atât de multe lucrurile ce merită povestite acum, despre toate aventurile, programate sau nu, pe care le poți trăi în Langkawi. Consilierea pe care am primit-o din partea agenției, înainte de a pleca, cu privire la toate activitățile din afara resortului, a însemnat să bifăm, în jurnalul nostru de bord, următoarele: să urci deasupra norilor, cu telecabina SkyCab, peste panorame care îți taie respirația, ca să poți lăsa un lacăt-inimioară, personalizat, pe cel mai înalt vârf al insulei; să pleci cu o șalupă spre Payar Island, unde să faci snorkeling printre pești exotici și pui de rechin de recif; să te poți opri, cam oriunde pe marginea drumurilor, ca să te apropii de familiile de maimuțe gălăgioase, poznașe și temerare, care vin din adâncurile verzi ale junglelor să caute compania oamenilor. Și dacă ai rămâne în resort, pe tot parcursul vacanței, nu te-ai putea plictisi: cu un pai în nuca de cocos proaspăt tăiată, într-un hamac, pe plajă, sau cu un cocktail la piscină, savurând o cină tradițională la lumina lunii și a lumânărilor, direct pe nisip, sub un baldachin… Spune-mi, te-ai putea plictisi de așa ceva?
Florile din Langkawi sunt partea cea mai colorată și mai parfumată cu melancolie a vacanței mele. Sunt creatori de emoții, aka designeri florali, care au reușit, de nenumărate ori, să mă impresioneze enorm. Structurile aranjamentelor florale, ineditul în alegerea florilor puse împreună sau senzația naturalului, nesofisticării, din buchetele ca „proaspăt culese din grădină”, mi-au rămas veșnic în suflet. Florile vii, cu frunze pe crengi, cu tulpini și rădăcini, ale creației universale, nu se vor compara niciodată cu cele din suporturile artificiale. Lotușii pe care-i așteptam, dimineața, să-și dezvăluie interiorul corolei și care își închideau, seara, secretele milenare, copacii de Bougainvillea, cu așa-numitele flori de hârtie, albe sau roz, iasomiile adăpostite la umbra cocotierilor sau Hibiscus-ul, Floarea Națională a Malaysiei, întâlnit pe toată insula, mi-au amintit ca designul floral rămâne doar o încercare de reproducere efemeră a frumosului. Cu mâini talentate și minți creative, vizionarii din industrie ne dăruiesc clipe, momente de frumos. Dar când luminile se sting, muzica se oprește, invitații pleacă și buchetul de mireasă a fost deja aruncat (și prins), undeva, în Langkawi sau București, un copac de magnolii sau un lotus își trăiesc senini, în continuare, viața.
Pentru Luna de miere, pentru o vacanță cu copiii (mult mai rezistenți testului de anduranță al celor trei avioane, după cum mi-a demonstrat băiețelul meu), pentru o evadare din cotidian, pentru ce simți că ai tu nevoie, Langkawi și în special Resortul Meritus Pelangi, reprezintă alegerea ideală. Cu amendamentul că te vei simți tu ales. Ireproșabil este o descriere disimulată în desenul cu 5 stele ale resortului. Te simți în siguranță absolută, piscinele din interiorul resortului au și life-guards, și petale de flori plutitoare, iar plajele și împrejurimile sunt supravegheate non-stop, dar subtil, fără să-i simți, de agenții de securitate ai resortului. Malaezienii te salută cu un zâmbet și cu o ușoară înclinare a capului ori de câte ori te întâlnesc. Insist pe frumusețea femeilor din staff-ul Meritus, atât de îngrijite, cu o ținută demnă, maiestuoasă chiar, cu voci calde și prietenoase:
” – We hope to see you again!
– I promise to come back! ”
Gânduri bune.
Alice Blue