V-ați întrebat, vreodată, unde se duc fluturii iarna? Refuzam să mă gândesc că nu au o casă a lor, o casă de vacanță, undeva pe meleaguri însorite, unde se refugiază de frig, griji, zăpadă, trafic și viscol. Știu, îmi veți spune că fluturii zboară fără oprire, peste toate cele 4 anotimpuri, în țări cu climă tropicală, dar eu mă întrebam unde se duc fluturii noștri… De Crăciun, am primit răspunsul: fluturii, dacă știm să-i păstrăm, rămân în sufletele pe care ei le aleg drept Acasa lor.
De curând, am fost martora entuziastă a spectacolului minunat pe care îl oferă Schmetterling Haus, Casa Fluturilor de la Viena. La intrare, îți lași la garderobă mănușile, stresul, paltonul, grijile, fularul și adultul din tine, ca să primești bilet spre o lume de poveste, cu fluturi zburând printre plante exotice, oprindu-se din joacă doar pentru a putea să-și răcorească aripile în stropii fântânilor tropicale și amăgindu-te că ai timp, atunci când se opresc, să le faci o fotografie demnă de frumusețea lor. Vă las această din urmă provocare și vă rog să-mi promiteți să nu uitați cutia mea de scrisori…
Micile sere și terarii dispuse strategic mă introduceau în lumea cunoașterii fluturilor: povestea lor de viață, pornind din stadiul larvar de omidă, trecând, apoi, în stadiul de pupă și până la metamorfoza în fluture, îmi evocau atelierul nostru, cu evenimentele, buchetele, cadourile lui, toate născute dintr-o idee, construite cu drag și dăruite, într-un bun sfârșit, tuturor celor care s-au bucurat de ele.
Cum să aduc fluturii de iarnă acasă, în atelier, m-a frământat mult timp. Dar am găsit soluția imediat ce m-am reîntors, chiar înainte de Crăciun și chiar la timp pentru a onora o ultimă comandă pentru o coroniță „neapărat cu trandafiri roz, vă rog”. În atelierul nostru, o formă de inspirație a reprezentat-o, de mult timp, manechinul de lemn, referința proporțiilor pentru pictori și desenatori. Fie că-i legam, în fundiță, o panglică roșie pentru noroc, fie că-i prindeam, invers, o floare, să se usuce perfect, fără petale căzute, manechinul a fost, în timp, cel mai răbdător dintre ajutoarele noastre. Dar acum hotărâsem ca prin tehnica decoupage-ului să-i aplic fluturi și flori, decupate din șervețelele de colecție. Nu înainte de a-l vopsi, alb, cu o pensulă moale, și de a fi sigură că noua hăinuță s-a uscat foarte bine. Lacul final, ca o primenire a ținutei de sărbătoare, mi-a șoptit, ca rezoluție pentru 2016, „Never settle for anything less than butterflies” și mi-a adus aceeași bucurie ca fluturii zburând nestingheriți în sera Schmetterling: erau acasă!
Gânduri bune. Alice Blue