Flori în farfurie: Floarea de Dovleac.

Florile ne încântă cu parfumul lor, cu delicatețea petalelor și conturului, dar nu multă lume știe că sunt câteva dintre ele care ne pot încânta și din …farfurie!

fiore_zucchina

Floarea de dovleac are multiple beneficii pentru sănătate. Este plină de calciu, fosfor, potasiu, magneziu, fier și vitamine. Modul de a o găti este foarte simplu, fie că vrei să o folosești într-o omletă sau pentru gogoșele.

Credit foto: www.greenme.it

Rețete: petitchef.ro, lataifas.ro

S-aveți poftă! :-)

Gânduri bune,

Alice Blue.

Sfaturi utile: Orhidee, Gerbera, Lalele

Cand primesti un buchet de flori, primul lucru pe care ar trebui sa-l faci este sa il desfaci si sa tai intr-un unghi de 45 de grade cam 2 cm din tulpina fiecarei flori (macar sub jetul de la robinet, daca nu poti sa gasesti un vas mai mare, pe care sa-l umpli cu apa si sa tai tulpinile in timp ce sunt scufundate – Varianta Ideala! ). Urmeaza sa le cureti de frunze ( daca se mai gasesc pe partea de tulpina care va sta in apa) si sa pregatesti un vas curat, eventual clatit cu apa fierbinte in prealabil, pentru a fi sigura ca nu au ramas in el bacterii. Adauga hrana florala, acele pliculete pe care le gasesti in orice florarie. Testele specialistilor au aratat ca oricare dintre tipurile de hrana florala existente pe piata au avut rezultate mai bune decat combinatiile de lamaie + clor + zahar, etc. Apa trebuie, in general, sa fie la temperatura camerei.

Aici, e de discutat… Sa presupunem ca in buchetul tau ai orhidee, gerbera si lalele. Ori, fiecare din acestea se ingrijeste in alt fel. Sfatul nostru este sa le separi si, astfel, poti decora si livingul, si holul, si dormitorul. Uite de ce.

Lalelele au nevoie de: 1.Soare (nu direct, dar spatiu insorit; fiind plante fototropice, pur si simplu se hranesc cu lumina, de aceea e bine si sa intorci, din cand in cand, vasul spre sursa de lumina, sa le multumesti pe fiecare dintre lalele). 2. De apa rece. Ele sunt originare unui climat rece, iubesc racoarea! Nu uita ca lalelele continua sa creasca in vaza. Alege una mai inalta, le va ajuta sa stea drepte si sa se mentina proaspete mai mult timp.

Apa rece nu este recomandata si in cazul orhideelor taiate, ele iubesc apa calda, aceea de temperatura mainii tale cand plimbi degetele prin ea. Poti si sa le scufunzi in apa calduta, iubesc hidratarea intensa si se vor revigora imediat dupa aceasta spa. Rezista destul de bine si fara prea multa lumina. Daca in buchet le-ai gasit in eprubeta, schimba apa la 2 zile si dezinfecteaza de fiecare data eprubeta, in apa fierbinte.

Gerberei, din contra, ii place sa stea in apa mica, doar cativa centimetri ii sunt de ajuns, altfel tulpina se inmoaie. Poate rezista chiar mai mult de 10 zile intr-un loc ferit de curent si soare direct, cu tulpina taiata la 2 zile, apa schimbata si vasul dezinfectat.

Desigur, sa le separi este doar o recomandare, florile pot rezista impreuna cateva zile, cu apa schimbata des si tulpinile taiate, 1-2 cm.

Dar ce zici de 10 zile sau mai mult, cand sunt separate si ingrijite cum trebuie? :-)

Scrie-ne si tu despre modul in care ingrijesti florile taiate, ne-am bucura sa-l aflam!

Ganduri bune,

Alice Blue.

SuperDesignFloral: Azuma Makoto

Deschid această nouă Categorie, a Superdesignerilor Florali, cu Azuma Makoto, din Japonia. Lumea este un loc mai frumos și mai interesant și datorită lui.

– Prin proiectul Exobiotanica a trimis un bonsai japonez de 50 de ani și un buchet de 30 de varietăți de flori, originare de pe toate continentele, în…stratosferă!

Creators Azuma Makoto

– La Paris, pentru Colecția Vară 2017 a designerului Dries Van Noten, a adus pe podium faimoasele sale blocuri de gheață cu …flori.

azuma-makoto-iced-flowers-designboom02

– A realizat un design compus din 10000(zece mii!) de borcane cu petale de flori, sub forma unui cub, pentru magazinul Colette din Paris:

petal-box-colette-paris-azuma-makoto-designboom-011Despre sculpturile-hibrid pe care Azuma Makoto le-a donat către Gardens by the Bay (un loc mirific despre care am scris în Planeta Singapore) sau magia clipului său, The Story of Flowers, vă las să citiți, să vă delectați și să vă minunați.

Gânduri bune,

Alice Blue.

DIY cu Laurus Nobilis (Dafin)

DIY Laurus Nobilis Alice Blue

Cred că cele mai frumoase decorațiuni, cele care căștigă lupta cu timpul și trendurile, sunt cele care păstrează amintirea unei persoane dragi sau a unui moment deosebit din viața ta. Dar, cu siguranță, și proiectele DIY și rezultatele lor, ieșite din mâinile tale, îți vor rămâne la suflet. Ți-am pregătit un tutorial extrem de simplu pentru coronița din foi de Dafin. Laurus Nobilis, denumirea științifică, îi amprentează delicatețea :-) . Pentru a o realiza, vei avea nevoie de: o mlădiță (un vlăstar), flexibilă îndeajuns încât să o poți lega într-un cerc (eu am folosit un vlăstar de liliac), măcar 3 pliculețe de frunze de dafin uscate (le găsești în orice supermarket), vopsea aurie (eu am folosit email decorativ auriu), o pensulă moale, adeziv floral Oasis (dar poți folosi și alt adeziv, preferabil pe bază de apă, fără solvenți, ca cele pentru școală), sârmă aurie pentru a-i face o agățătoare (dar poți folosi și sfoară, pe care o vopsești, apoi, aurie).

Materiale necesare Coroniță Dafin Alice BlueÎncepi să vopsești frunzele cu delicatețe, sunt destul de fragile. De aceea și în plicuri le gasești rupte pe majoritatea, însă din trei pachețele sigur vei avea destule cu care să lucrezi. Iți recomand să le vopsești doar pe partea superioară, lăsându-le spatele “curat”, pentru o mai bună aderență între adeziv și mlădiță.

Frunzele de Dafin vopsite Alice Blue

Lasă-le să se usuce și începe să vopsești și mlădița. Nu este obligatoriu, nu se va vedea, însă mai ales dacă vei dori să o faci cadou, e un amănunt de prețuit când va fi observat. Las-o, apoi, să se usuce.

Uscăm mlădița suport Alice Blue

După aproximativ 30 de minute, când s-au uscat, începe să le pui adezivul pe spate, de-a lungul lor. Așteaptă câteva minute. Adezivul lucrează în timpul acesta și vei vedea, atunci când începi să le asezi pe mlădiță, că se lipesc bine și repede.

Frunze Dafin cu adeziv Alice BlueAcum nu-ți rămâne decât să le așezi, circular, una deasupra celeilalte (dar cu vârful frunzei mereu în sensul ceasornicului), pentru a avea o jumătate cu adeziv pe mlădiță, iar cealaltă să adere pe următoarea frunză.

XOX Alice Blue

Prinde coronița undeva, pe perete, în soare, să te poți bucura de toată strălucirea ei. De vei vrea să o faci cadou cuiva drag, ai mare grijă când o împachetezi, frunzele sunt destul de fragile.

Dacă ți-a plăcut tutorialul meu și vei face și tu o Coroniță “Laurus Nobilis”, te invit cu drag să-mi scrii și să-mi atașezi și o fotografie!

Gânduri bune,

Alice Blue.

 

 

Wabi Sabi

DSC_0021

Am trecut peste primele rezultate relevante din google, pentru a înțelege în profunzime japonezul Wabi Sabi. Îndemnul din Practical Wabi Sabi, scrisă de Simon Brown și amintită și de Wikipedia, a fost cel mai aproape de mine: Wabi Sabi înseamnă modul de a-ți trăi viața urmându-ți sentimentele, de a lua cu ușurință lucrurile, așa cum vin, fără să te lași prins într-o vâltoare de gânduri inutile.

În odiseea pornită spre găsirea interpretării perfecte, am descoperit frumusețea redării acestui concept de viață și prin trimiterea la natură, unde Wabi este simplitatea, prospețimea, liniștea și chiar frumusețea din imperfecțiuni, iar Sabi este efemerul, culoarea ruginie a frunzelor de toamnă, urma de uzură a unui lucru pe care-l prețuiești și mai mult atunci când poartă patina vremurilor și amintirile tale în ea.

Elle Decor îl anunță ca pe noul trend în Home Decor 2018. Focusul cu auriu pe crăpăturile inerente ale obiectelor, materialele naturale, urmele timpului, stilul eclectic și aranjatul-deranjat al unui pat nefăcut, dar cu o cuvertură aruncată (studiat)neglijent, au decis să ne răsfețe în anul ce vine. Iar când vorbim despre flori și aranjamente florale, știm, deja, că acest trend și-a făcut simțită prezența în 2017: buchetele raw, culese-acum-din grădină, cu verdeața care parcă explodează în forme neregulate și totuși eye-candy, au fost și vor rămâne preferatele mireselor. Non-buchetele, a.k.a. mănunchiurile de verdeață, de asemenea au fost în trend. Descoperim deseori doar eucalipt într-o vază sau/și multe, din ce în ce mai multe plante de interior în decorurile din reviste.

Revenirea la natură și respectul pentru ce ne înconjoară, defectele minore luate ca atare, cu umor și fără dramă, încercările timide (însă constante și sincere) ale oamenilor cu mentalitate eco-friendly, care vor o lume mai simplă, fără constrângeri, iată că au devenit un trend!

Photo: Ornithogalum thyrsoides, by Alice Blue Flowers & More.

Gânduri bune,

Alice Blue

Toamnă la inimă

DSC_0005

Ghinde, plante suculente, anason, scoruș… Fără trandafiri, floarea miresei și mătase delicată, în fundițe, mirele, nașul și cavalerul de onoare nu se vor mai opune la purtarea simbolurilor acestei zile speciale. Și nici nu mai contează ce fel de pene sunt acestea, ancestral le vor vedea de uliu sau vultur :-)

DSC_0007

În vremuri străvechi, bărbații purtau mici buchețele de flori în piept pentru parfumul lor. Dar vei regăsi anasonul în notele de bază al multor parfumuri actuale…

DSC_0004

O nuntă de toamnă ne-a inspirat crearea acestor butoniere excentrice prin însăși simplitatea lor: elemente din natură, adunate cu meșteșug și dragoste, pentru a fi purtate la inimă.

Gânduri bune,

Alice Blue.

Bijuterii Top Secret

 

 

 

 

 

Cu timpul, înveți să sortezi lucruri. În sentimente, în carieră, prin make-up sau dressing. Dacă la 20 de ani prietenii, hainele și fardurile nu ar fi încăput, în același timp, într-un apartament, spre 30 constați că mare parte din ele au fost înlocuite de cărți, experiență și poate doi labradori. După 30, prietenii încap, toți, într-o bucătărie, make-up-ul într-un singur portfard iar hainele, mereu altele, pe aceleași umerașe. Pentru că nu le mai păstrezi. În schimb, înveți cum se păstrează un copil sănătos, o floare vie, armonia și zen-ul în familie.

Pentru câteva lucruri, însă, ar trebui o cutie specială de bijuterii. Într-un loc secret, numai-de-tine-știut. Shhh, sunt bijuteriile tale colorate, adrenalina în cutiuțe delicate și suave, senzuale deopotrivă, pe care vrei să le păstrezi pentru tine, să nu le mai știe nimeni:

Rujurile Jill Stuart:

bijuterii-make-up-alice-blue1

Laduree, Les Merveilleuses:

bijuterii-make-up-alice-blue3

Oja și rujul Christian Louboutin:

bijuterii-make-up-alice-blue2

Perlele-meteoriți și pudra Guerlain:

bijuterii-make-up-alice-blue

Și te întorci, din când în când, la cutia cu ambrozie. Micile tale plăceri vinovate nu au calorii sau contraindicații!

Gânduri bune,

Alice Blue

 

Eu sunt Ranghi. Și spun NU plimbărilor pe elefanți!

Așa cum am promis, revin asupra articolului despre Bali, Indonezia, cu o completare despre plimbările pe elefanți, Short-Trekurile din Bali Zoo.

Voi încerca să motivez cât de bine pot rugămintea mea de a evita aceste plimbări pe elefanți, adresată tuturor celor care vor ajunge acolo, dar și celor care ar putea avea ocazia aceasta în altă țară, în altă Grădină Zoo.

Recunosc, să spui “n-am știut” nu e o scuză. Pentru că nu m-am informat înainte, nu am știut că există, de exemplu, această pledoarie, a site-ului The Dodo, pentru stoparea abuzurilor, foarte bine documentată, unde poți citi despre cât de maltratați sunt elefanții din toate țările care oferă turiștilor plimbări/treks:

– Elefanții sunt luați încă de pui, de la câteva luni, de lângă mama lor, când încep “antrenamentul” pentru industria turismului.

– Pentru a putea interacționa cu oamenii, elefanților li se “frânge spiritul”, prin metode agresive, ca înfometarea, lovirea, izolarea.

– Puii de elefant sunt, de multe ori, furați de la mamele lor prin metoda capcanelor ascunse în păduri.

– Mulți elefanți au murit de extenuare, după ce au fost neglijați, maltratați, munciți până la epuizare pentru Trek-urile cu turiști.

– De ani de zile, organizațiile pentru drepturile animalelor din întreaga lume trag semnale de alarmă în ceea ce privește maltratarea elefanților pentru beneficiul industriei turismului.

Toate de mai sus sunt doar câteva din motivele care ar trebui să fie suficiente pentru “eradicarea” trek-urilor pe elefanți. Sunt lucruri pe care dacă le-aș fi citit înainte, nu mai cumpăram biletele. Și deveneam o mică, infimă, dar importantă piedică în chinuirea a doi elefanți, în acea zi.

Ce pot să vă spun eu, ce am văzut și am experimentat, dacă aveți puterea să citiți, să dați mai departe și să ne solidarizăm ca în momentul “Je suis Charlie”, de data aceasta împotriva terorii pe care o trăiesc elefanții pentru trek-uri, urmează:

După ce am cumpărat biletele, 2 short-trekuri care includeau și taxa de intrare în Zoo și accesul în Water Park, ne-am grăbit spre foișorul de unde începeau plimbările. Am urcat în foișor, unde am găsit mai mulți turiști (familii cu copii, în special), care-și așteptau rândul. Pe harta primită erau trecute cu pixul, încă de la casa de bilete, trek-urile la minut. Pe măsura trecerii timpului, familiile se împărțeau în câte un adult și un copil per elefant. Când ne-a venit rândul, am fost împărțiți la 2 elefanți: tati și copilul pe un elefant, eu pe al doilea. Am decis ca eu să fiu singură pentru că îmi era și foarte frică (și de înălțime, și de elefanți) și nu vroiam să mă vadă copilul și să-i transmit frica mea. De la cam 3 metri, am coborât direct pe băncuța de lemn prinsă cu chingi de burta elefantului. Eu prima, tati și copilul în spate, pe al doilea. Fiecare cu câte un “driver” angajat, care stătea direct pe gâtul elefantului. “Smile, please!” Fotograful angajat ne face poze înainte să pornim. Și am pornit.

Elefantul meu era mult mai mic, mi-am dat seama că e pui. L-am întrebat pe driver câți ani are și cum îl cheamă. Mi-a spus că elefantul se numește Ranghi (scriu cum am auzit), e fată și că are 14 ani. (O copilă, mi-am zis). După mai puțin de un minut, nu știam cum să cobor mai repede, cum să rezist în acea situație, pentru că l-am văzut pe driver cum începe să o lovească pe Ranghi cu un CIOCAN!

Un ciocan cu o parte teșită și una ascuțită.

Gânduri. Soluții. Repede! Copilul e chiar în spatele meu, râde zgomotos, se bucură de experiența lui, nu știe și nu înțelege în ce poveste suntem, de fapt. Dacă o să cobor, o să se sperie. Probabil o să se sperie și elefanții să mă vadă pe jos pe lângă ei, nefiind obișnuiți cu mine. Pe lângă noi trece un elefant cât două Ranghi și atunci aflu că nu o să cobor, de la instinctul de supraviețuire, care țipa la mine. Aș vrea să închid ochii, să nu mai văd cum ZBANG!-un ciocan în capul lui Ranghi, la dreapta, ZBANG! un ciocan în capul lui Ranghi la stânga. Dar dacă închid ochii, amețesc, mai ales că oricum încercam să-mi țin echilibrul, fiecare mișcare a elefantului te mișcă de colo colo pe băncuță. Am încercat să stau mai mult întoarsă spre tati și copil, să mă asigur că ei sunt ok în spate. După 5 minute de filtre cerebrale și emoționale, am început să fac poze. Hmm, ce mirare! Toți driverii care treceau pe lângă noi își ascundeau ciocanele când observau că le focusez! Verific mereu fiecare poză, dacă se vede ciocanul. Știu, simt că odată, nu știu când, vor fi interzise trekurile. Un alt elefant mare, când trece pe lângă noi, o sperie pe Ranghi și ne dezechilibrăm foarte tare când Ranghi se ferește. ZBANG ZBANG ZBANG!!!

După 10 minute, înapoi în foișor, ne îmbrățișăm toți trei, strâns de tot. În mai puțin de 5 minute, într-o cabană de lângă foișor, ne așteptau fotografiile deja developate, cu noi pe elefanți. Cazierele noastre eco-friendly.

O luăm agale prin Grădină. O descoperim pe Terry, elefănțica mascotă a Grădinii, într-un țarc special, separat, curat. Îi cumpărăm un coș cu fructe, morcovi și porumb și o îmbrățișez de trompă, o pup, o mângâi, cât pentru toate Ranghi, surorile și frații ei, din toate Zoo din lume.

Eu sunt Ranghi. Și spun NU plimbărilor pe elefanți!

Gânduri bune,

Alice Blue.

dsc_0541

 

Mahi-Mahi, Zei și Frangipani: Bali, Indonezia.

Frangipani Ananas Alice Blue

Chiar dacă cele 15 ore de zbor către Bali, cu escală la Doha, mi-au adus aminte de referințele citite despre lupta puputan (modul în care familiile regale balineze alegeau lupta până la moarte, în locul capitulării în fața cuceritorilor olandezi), ajunsă în Resortul The Laguna, din Nusa Dua, am avut certitudinea celei mai bune alegeri:

Încă un loc minunat bifat pe harta lumii, încă o carte de parenting, cu file sub forma cărților noastre de îmbarcare. În articolul Traveling kids are smarter kids, am regăsit, într-un studiu concludent, salutarea deciziilor de a ne lua copilul cu noi în toate destinațiile de vacanță, indiferent cât de departe ar fi acestea. După vacanțele în Singapore și Malaezia, am decis că suntem pregătiți și antrenați pentru un zbor și mai lung. Ce am descoperit la destinație, vă invit să citiți în rândurile ce urmează.

Luxuriant, exotic, paradisiac, termenii pretențioși pe care te-ai grăbi, la primă vedere, să-i atribui acestui resort, am simțit, încă de la sosire, să-i înlocuiesc prin “calm”, “puritate”, “armonie”. Copacii cu flori frangipani, adevărate difuzoare naturale de aromaterapie, nu-mi păreau exotici, ca o descriere oarecum banală. Când înotam printre florile lor, căzute pe albastrul piscinei, ne erau spectatori în joaca “cine înoată cel mai repede ca să culeagă cele mai multe flori” sau mă inspirau să creez ad-hoc aranjamente din flori și mini-ananas.

Frangipani Ananas Alice Blue

A Luxury Collection, descrierea complementară a Resortului The Laguna, are darul să-ți ofere armonie vizuală și sufletească, mai mult decât simpla viziune a luxului. Ca atunci când un tort decorat ireproșabil, cu infinită migală și delicatețe, îți oferă (și) surpriza unei compoziții interioare nemaintâlnit de delicioasă. Serviciile premium sunt “promised”, așa cum aleg să-și noteze și mesele, în schimbul anticului “reserved”. Armonia desfășurării unei zile în acest resort, prin posibilitatea de a alege să-ți petreci timpul între Spa, sporturi nautice, sala de fitness, plajă sau un dolce far niente pe terasele restaurantelor sau coffee-shopului, se prelungește spre seară, la lumina făcliilor din spectacolul de dans balinez, oferit rezidenților. Un alt fel de spectacol, cât se poate de hazliu, era cel al veverițelor hoțomane, care profitau de cea mai mică neatenție pentru a-și însuși bananele-miniatură sau fructele “snake” și “blim-bing”  care ne așteptau în “bale bengong” (paturile cu baldachin).

Oricât de grea ar fi fost desprinderea de paddlingul pe ocean, piscina cu apă caldă în care alunecam de pe terasa camerei sau de zenul din baldachinele de pe plajă, am pornit, la fiecare a doua zi din cele 11 petrecute, în câte o aventură în afara resortului.

Monkey Forest, Sanctuarul Maimuțelor, are ca bază conceptul Tri Hita Karana, Cele 3 Căi prin care poți atinge bunăstarea fizică și spirituală, prin armonia dintre oameni, dintre oameni și mediul înconjurător, dar mai ales dintre oameni și Divinitate. Sau, așa cum declara, într-un interviu, Ketut Liyer (vraciul de suflete stins din viață anul acesta, la vârsta de 100 de ani și devenit faimos grație romanului bestseller Eat, Pray, Love al scriitoarei Elizabeth Gilbert), “fii bun cu oamenii, insectele și animalele, iar zeii te vor răsplăti pentru asta.” Maimuțele se plimbau dezinvolte printre noi, își țineau puii agățați de gâtul lor și unele dintre ele, mai temperamentale, săreau până pe umerii turiștilor, dăruindu-le cele mai frumoase instante foto. Mai ales dacă vă încumetați la o vacanță împreună cu copiii, experiența este unică.

Bali Monkey Forest Alice Blue

Prapen, Atelierul de bijuterii din argint, cu o istorie de 4 generații, începută în portul balinez Padang, unde făceau negoț cu bijuterii direct de pe vasele ancorate, astăzi este un punct de referință din cultura insulei. Ghidul călătoriei noastre până în regiunea Celuk ne-a explicat, cu un aer solemn, cât de respectați sunt acești meșteșugari și, deopotrivă, cât de mult își respectă ei munca, devenită un patrimoniu cultural în sine. De aceea, fotografierea bijuteriilor expuse spre vânzare nu este permisă. Însă cerceii cu minunatul filigran de argint și perle albe pe care i-am primit cadou de la soțul meu, sper să ajungă fotografiați și dăruiți ca “Something old”, peste ani, norei mele pe care o îndrăgesc de pe acum, chiar dacă nu o cunosc, încă. Acest gând mă face să-i acord un loc special, așa că nu-l ocoliți, plecați de acolo cu ceva ce poate face parte din istoria familiei voastre.

Bali atelier argint Alice Blue

Pura Tanah Lot, unul dintre cele 7 Temple ale Mării dispuse de-a lungul coastei de sud a insulei, este una dintre cele mai căutate destinații în Bali. Am avut norocul să ajungem când era reflux și am putut merge chiar până la intrarea în templu. În cadrul unei ceremonii care avea chiar atunci loc, am putut observa îndeaproape cum decurge un ritual de binecuvântare pentru toți cei care doreau să ia parte. Turiști, localnici, adulți, copii, toți erau invitați să primească apă sfințită, li se lipeau pe frunte câteva boabe de orez și li se așezau în spatele urechilor câte o floare parfumată de frangipani. Pentru mine a fost un moment în care, privind în jurul meu sutele de turiști, pierzând numărătoarea limbilor auzite, văzându-i atât de bucuroși să se afle acolo, am înțeles determinarea lui Dang Hyang Nirartha, întemeietorul acestui Templu, care a simțit că este un loc sfânt. Recomandat pentru cele mai frumoase fotografii cu apusul soarelui, Templul Tanah Lot este o fântână de energie spirituală, menit să adune în jurul său suflete în căutare de armonie și echilibru, indiferent de religia din care fac parte. Cu adevărat, merită drumul lung către el.

Tanah Lot Alice Blue

Bali Zoo nu putea scăpa nebifat pe lista aventurilor balineze. Specii rare de păsări, prânzul luat în compania leilor care te privesc de la mai puțin de un metru distanță (e adevărat, dupa ferestrele separatoare) sau micul dejun cu urangutanii liberi, Aqua Parkul din interior, plimbările cu poneii dar mai ales cele pe elefanți, au fost primele argumente fără drept de apel pentru a ne încumeta la un nou drum lung, cu trafic intens, de aproape o oră, pornind din Nusa Dua. Organizarea ultra-eficientă a Grădinii ne-a fost evidentă încă de la casa de bilete, când aveam deja programate, la minut, Short Trek-urile cu elefanți. Și pentru că absolut tot restul experienței Bali Zoo a fost extraordinar, despre plimbările cu elefanții (pe care le regret din motive pe care le voi detalia în articolul următor), vă pot spune doar atât: vă rog, ocoliți-le, oricât de greu ar părea să îi refuzați pe cei mici. Așadar, Bali Zoo este de neratat, dar fără plimbările pe elefanți.

Bali Zoo Alice Blue

Plantațiile de orez dispuse pe terase, atelierele de sculptură în lemn, grădinile cu vânzare de plante și arbori decorativi, piețele tradiționale balineze din Ubud, toate ne-au ajutat să înțelegem mai bine cultura locală. Ne-am împrietenit cu localnicii, fie ei ghizi, șoferi sau bucătari, dornici să ne răspundă cât mai amănunțit la toate întrebările și mirările noastre. Am primit rețeta celei mai bune supe de ton de la bucătarul unui restaurant. Am mâncat orez la un pas distanță de o plantație, astfel că și noi, părinții, și copilul nostru, am înțeles că respectul pentru fiecare bob stă în munca enormă a cultivatorilor. Bărcile de pescari din Sanur, plaja ei cu terasele colorate, ne-au făcut să ne simțim că pășim într-o vedere vie. În Bali Collection din Nusa Dua, cel mai potrivit și la îndemână loc pentru alternativa la cina din resort sau shopping, am descoperit Mahi-Mahi, peștele-cel-mai-gustos-din-lume, căruia, chiar de l-aș găsi și aici, nu aș putea să-i ofer savoarea condimentelor originale.

foto-bali1

Dacă scriitoarea Elizabeth Gilbert a împărțit capitolele cărții “Eat, Pray, Love” în trei țări diferite, dedicându-i insulei Bali capitolul “Love”, la sfârșitul vacanței și eu m-am declarat îndrăgostită de toate experiențele noi, cu toate subcapitolele sale. Experiența bucătăriei tradiționale balineze, respectul localnicilor pentru zeitățile lor, Shiva, Brahma și Vishnu, cărora le puneau ofrande zilnic, în templele care nu lipsesc din nicio casă, hotel, restaurant sau magazin, dar mai ales dragostea care te înconjoară de pretutindeni și are darul să înțeleagă orice limbă a planetei, atunci când ești cu familia alături, toate de mai sus au însemnat o vacanță memorabilă.

Call, Book, Fly…!

Gânduri bune,

Alice Blue.