Jos Cupidon!

Valentine’s Day a devenit un fel de Halloween de februarie, cu recuzită din inimioare și trandafiri roșii. Mesaje hiperglicemice, felicitări ca niște electrocardiograme cu risc inevitabil de preinfarct, ne tensionează și ne invadează vitrinele și monitoarele. Ne obosesc și ne irită. Cum s-a ajuns aici? De ce un sentiment frumos și prețios a ajuns să aibă această soartă?

photo-59

Pentru că orice lucru dus la extrem se transformă în opusul său.

Un te iubesc, la timpul și momentul potrivit, poate schimba destine. Un trandafir, lipit pe ușă sau pe parbriz, poate ierta o greșeală. O inimioară, desenată pe aburul unei oglinzi, poate schimba o dimineață. Un cântec poate deveni melodia voastră magică.

Dar exagerarea depersonalizează și copleșește. Și îți oferă cel mai veridic argument în a te afla în tabăra „Anti-Valentine’s day”. Anti-iubire strigată în gura mare. Și…

Ai scăpat!

Nu mai trebuie să-i cumperi flori, ciocolată sau desuuri. Nu mai trebuie să te ostenești cu o cină romantică. Nici măcar un sms cu o inimioară nu va ajunge în cutia ei de scrisori, pe 14 februarie. 24 de ore trec la fel de repede ca cele ale lui 12, 13 sau 15. Dar vrei să-ți spun un secret?

Dezamăgirea ei nu va trece așa de repede.

Dintre toate colegele de la birou, probabil nu va fi singura care a primit… nimic. Dintre toate colegele de facultate, nu va fi unica ce va ieși pe poartă fără un buchet de flori. Și, cu siguranță, dintre toate prietenele ei, nu este doar ea aceea fără motive dulci sau parfumate, de laudă.

Orgoliul de a nu recunoaște, va ține locul vanității. Tăcerea, locul dezamăgirii. Ești dispus să riști toate astea?Atunci nu-i dărui nimic, bazează-te, în continuare, că ea știe, oricum, ce mult o iubești. Nu tu ursuleți kitschoși și inimioare efemere…

Durduliul Cupidon, cu aripioarele lui suave și buclele îngerești, îi displace și ei, la fel de mult, știi tu asta, că doar o cunoști mai bine ca oricine…

Gânduri bune. Alice Blue