Jos Cupidon!

Valentine’s Day a devenit un fel de Halloween de februarie, cu recuzită din inimioare și trandafiri roșii. Mesaje hiperglicemice, felicitări ca niște electrocardiograme cu risc inevitabil de preinfarct, ne tensionează și ne invadează vitrinele și monitoarele. Ne obosesc și ne irită. Cum s-a ajuns aici? De ce un sentiment frumos și prețios a ajuns să aibă această soartă?

photo-59

Pentru că orice lucru dus la extrem se transformă în opusul său.

Un te iubesc, la timpul și momentul potrivit, poate schimba destine. Un trandafir, lipit pe ușă sau pe parbriz, poate ierta o greșeală. O inimioară, desenată pe aburul unei oglinzi, poate schimba o dimineață. Un cântec poate deveni melodia voastră magică.

Dar exagerarea depersonalizează și copleșește. Și îți oferă cel mai veridic argument în a te afla în tabăra “Anti-Valentine’s day”. Anti-iubire strigată în gura mare. Și…

Ai scăpat!

Nu mai trebuie să-i cumperi flori, ciocolată sau desuuri. Nu mai trebuie să te ostenești cu o cină romantică. Nici măcar un sms cu o inimioară nu va ajunge în cutia ei de scrisori, pe 14 februarie. 24 de ore trec la fel de repede ca cele ale lui 12, 13 sau 15. Dar vrei să-ți spun un secret?

Dezamăgirea ei nu va trece așa de repede.

Dintre toate colegele de la birou, probabil nu va fi singura care a primit… nimic. Dintre toate colegele de facultate, nu va fi unica ce va ieși pe poartă fără un buchet de flori. Și, cu siguranță, dintre toate prietenele ei, nu este doar ea aceea fără motive dulci sau parfumate, de laudă.

Orgoliul de a nu recunoaște, va ține locul vanității. Tăcerea, locul dezamăgirii. Ești dispus să riști toate astea?Atunci nu-i dărui nimic, bazează-te, în continuare, că ea știe, oricum, ce mult o iubești. Nu tu ursuleți kitschoși și inimioare efemere…

Durduliul Cupidon, cu aripioarele lui suave și buclele îngerești, îi displace și ei, la fel de mult, știi tu asta, că doar o cunoști mai bine ca oricine…

Gânduri bune. Alice Blue

 

Baby Rose, Baby Blue

And the winner is… Sorry, the winners are:

eac8f76ca8e71c2e166604e1e302488f
Rose Quartz și Serenity.

Alegerea simultană a două culori vedetă pentru Iarna 2016 a constituit o premieră în istoria Institutului Pantone. Cred că premiera, cu adevărat, o constituie imposibilitatea să nu rezonezi cu aceste culori. Nuanțe, mai degrabă, le-aș spune. Și le-aș pune și ghilimelele de rigoare, pentru că despre “nuanțe” este acest articol.

Pentru industria modei, pentru designeri în general, fie că vorbim despre flori sau interioare, Culoarea Iernii sau a Verii ( stabilite într-o ședință secretă, cu un an înaintea dezvăluirii lor către public) reprezintă doar coperta manualului “Pantone view”. Pentru că doar în interior vei găsi rezultatul ședinței, diagnoza: rețetele, cu tablete de culori complementare, pe care ni le recomandă dependenții de frumos, a.k.a. “designeri”.

Nuanțele Rose Quartz și Serenity din iarna aceasta sunt cele mai proaspete și inedite Baby Rose și Baby Blue, catalogate drept “simboluri ale compasiunii si al sentimentului de calm, respectiv al răgazului și relaxării chiar și în perioade dificile”. Împreună, fuzionează într-o secție de neonatologie cu bebeluși sortiți să ne înveselească viețile, să ne coloreze zilele. Compasiune, calm, răgaz sunt termeni materni/paterni destinați să oprească timpul și agitația, să ne reamintească ce e mai important și ce prețuim mai mult. Să ne ajute să uităm de nuanțele închise, de negrul de care ne lovim din ce în ce mai des. Privindu-le, transpun aceste culori în macarons, botoșei, bujori, body-uri de bebe și baloane It’s a Girl! sau It’s a Boy!. Speranța e pastel, bucuria e un câmp de lavandă unde se contopesc în cel mai relaxant lila.

Dacă în anii trecuți s-au încoronat regi și regine ca True Red (2002), Emerald (2013) sau Marsala (2015), anul acesta Institutul-maternitate Pantone ne-a dăruit un prinț și o prințesă. Puritatea, gingășia, calmul, noblețea, se impun!

Pantone dixit.

Gânduri bune. Alice Blue

Împreună cu Teodor

Când ni s-au întâlnit prima dată ochii, am știut că trebuie să-l adopt pe Teodor.

Mi s-a derulat, pe repede înainte, filmul fericirii împreună : el, cu bucuria, liniștea și siguranța pe care i le voi dărui; eu, cu sentimentul că am fost o rotiță responsabilă, o mică parte dintr-un mecanism de orologiu oprit în timp, ce va începe să funcționeze, împreună cu alte rotițe, pentru cei abandonați. Cum?

Cu un simplu tic-tac: cu dragoste.

Actele de adopție nu au durat mult și… Teddy a ajuns acasă!

Am ajuns acasa

Au urmat, firesc, prima băiță, prima joacă, prima cină și prima poveste de Noapte bună. Niciunul dintre noi nu le va uita vreodată.

Eram, în sfârșit, împreună. O familie.Joaca, cina, baie, nani

În tot acest timp, gândindu-mă la fricile, frigul și abandonul pe care a fost nevoit să le îndure, îmi doream să pot face încă ceva, orice, cât de mic! Să afle toată lumea cât de fericit este el acum și cât de mulți sunt ceilalți care încă suferă, dar cu șanse la fel de mari la fericire. Fericirea aceea necomplicată, care constă doar în a fi parte dintr-o familie. Nimic mai mult. Să ai părinții lângă tine, să vă jucați, să fiți împreună.

Dacă și tu ai acordat, deja, o șansă ursuleților de la Centrul pentru Reabilitarea Urșilor Orfani, înseamnă că ai devenit partener în proiectul pe care WWF România îl desfășoară pentru conservarea pădurilor. Dacă, încă, nu ai făcut-o, poți deveni un “Prieten al Naturii” adoptând, simbolic, un ursuleț.

Teddy îți mulțumește în numele tuturor celorlalți ursuleți, frați și prieteni, care vor avea șansa la o viață mai bună, datorită ție.

5 minute în centrul virtual de adopție WWF Romania, suma echivalentă unui tricou pe care l-ai cumpărat (dar pe care nu l-ai purtat niciodată) și un click final pe butonul “Protejez Ursuleții“, ne aduc, împreună, într-o familie mai puțin complicată, mai sigură, mai responsabilă.

photo-49

În rolurile principale: Ursulețul brun Teddy-Teodor-Bamse, WWF Romania și Tu, Eu, Noi Toți.

Gânduri bune. Alice Blue

 

 

 

Fascinatorul

Fascinatorul

Să nu merite acest accesoriu un loc, al lui, în Dicționar? Mi se pare regretabil. Care fascinează, pentru termenul căutat, în DEX, de fascinator, da, e un rezultat corect, însă el înseamnă mai mult decât un adjectiv. Este un lucru o poveste adevărată prin care designerii nu au încetat să ne minuneze, decenii întregi. Această poveste călătorește, aleator, peste timpuri. Din 1870, când reprezenta o simplă băsmăluță croșetată, până în 1930, când pierde teren în fața pălăriei pillbox, inventată în atelierele londoneze ale croitorilor milliners (cel mai probabil denumiți astfel pentru că importau materialele din Milano, Italia). Din epoca de aur a Hollywood-ului, poposind, ulterior, și în garderoba Primei Doamne, Jackie Kennedy, își continuă drumul înapoi, în Europa, în dressing-urile aristocrate sau burgheze. Fascinatorul nu făcea femeile mai frumoase, pentru că erau, deja, frumoase. Nu întregea o ținută, pentru că femeile aveau, pe atunci, o ținută impecabilă. Și nu le făcea să pară mai feminine, pentru că feminitatea lor era instinctuală: În timpul celui de al doilea Război Mondial, pentru că toate rezervele de nylon au fost direcționate către fabricarea de plase și parașute, americancele au învățat să-și deseneze, cu dermatograf, faimoasa dungă neagră, pe gambe, pentru a da impresia că poartă dresuri. Au inventat chiar și un dres lichid, un fel de “fond de ten-ciorap”! Iată încă o notă revelatoare pentru cuvântul “feminitate”, din dicționar. Revenind la fascinator, deținea acest atribut: fascina, ca lovitură finală, de grație. Feminitatea ridicată la superlativ, prin acest accesoriu, stă mărturie în fotografiile vintage ale vedetelor de cinema, prințeselor Europei și străbunicelor noastre, deopotrivă. Continuându-și călătoria și în acest mileniu, fascinatorul este nelipsit de la Cocktailuri și evenimentele nobiliare din Marea Britanie. Faimoasa cursă de cai “Royal Ascot”, cu o legendă de peste 300 de ani, a devenit un fel de Săptămână a Modei Pălăriilor. În 2012 s-a decretat impunerea unei ținute mai formale în dress code-ul evenimentului, prin înlocuirea fascinatoarelor cu pălării. Prin modele care de care mai extravagante (unele devenite hatinator, prin îmbinarea hat+fascinator), precum adoratele celebrului Studio londonez Philip Treacy, pălăriile au o cursă proprie, pe care o câștigă deținătoarele lor cele mai fotografiate. Un relevant exemplu este fascinatorul purtat de Prințesa Beatrice de York, la nunta regală din 2011. Creație a Studioului Philip Tracey, fascinatorul ei a avut atât de mare succes încât i-a fost dedicată o pagină Facebook și a fost licitat pentru suma de 99 de mii de euro, donată, ulterior, în scopuri caritabile. Ducesei de Cambridge i s-a dedicat un articol intitulat “Every Fascinator & Hat Kate Middleton Has Ever Worn”( Fiecare Fascinator și Pălărie pe care Kate Middleton le-a purtat vreodată ). Ce mai e de spus în pledoaria mea întru așezarea fascinatorului și ca substantiv, alături de adjectiv, în Dicționar? Vorbind despre creațiile sale, însuși Philip Treacy admite importanța acestui accesoriu, pălărie/fascinator/hatinator : “Te face să te simți bine, fie că ești spectatorul lui sau cea care îl poartă.”

Vintage

Gânduri bune. Alice Blue

Surse: Dicționar , Wikipedia , Smithsonianmag , Philip Treacy , Fascinator Prințesa Beatrice de York , Foto 1,2,3

Wish

Pentru acest an, ți-am pregătit un buchet cu dorințe și o Felicitare Magică.

wish alice blue

Încep cu o crenguță de Busuioc, să-ți păstreze dragostea în casă și în suflet. Dafin, cu renumita lui putere vindecătoare, pentru toate rănile tale, invizibile ochilor celorlalți. Și pentru a-i culege laurii, când se vor fi vindecat. O crenguță de Măslin, cu pace și liniște pentru toți și toate. O Pană mică, să te ridice, ușor, deasupra tuturor problemelor sau nedreptăților. Un Peperoncino, iute ca focul, să te păzească de toți vârcolacii moderni: stresul, agitația, nerăbdarea. Crenguțe de Brad, pentru că așa de puternic ești și tu. Trebuie doar să încerci să urci cât mai mult, doar ca să vezi, de sus, cât de rezistent ești. O pagină dintr-o Carte, pentru toate aventurile spre lumi exotice și nebănuite, spre care vei decola din aeroportul oricărei librării. Vâsc, pentru surprize minunate, ca atunci când te nimerești, sub el sau în metrou, cu cineva foarte drag. O Lalea Roșie, pentru a-ți aminti că pasiunea e fragilă ca o primăvară și că depinde și de tine să o faci să reziste și peste anotimpuri. Iar Bagheta Magică din buchetul tău este pentru jobenul cu inocență, puritate, bucurie. Copilul din tine le va face să apară, cu un simplu “Hocus Pocus“, când vei avea mai mare nevoie.

Ține ochii închiși și mai pune-ți o dorință. Am suflat eu în lumânare. Pentru tine.

Gânduri bune. Alice Blue

 

Înșir-te mărgăritari, Basmul Marei

Minunata poveste de Petre Ispirescu te așteaptă să o (re)citești așa cum te îmbie un șal moale, călduros, să te cuibărești în el, exact în ziua când ai simțit prima zi de iarnă. “…Adunând pe toţi copiii şi fetele din sat ca să înşire mărgăritare“, boierul din poveste îmi dăruiește, peste timpuri, cea mai frumoasă introducere pentru basmul de azi:

“– Ştiţi ce? copii! Decât să flecăriţi la glume şi la câte nagode toate, mai bine spuneţi-vă fiecare basmul său.”

A fost odată o fetiță. Mara, căci așa se numea, era un bebeluș de Iarnă. Înșir-te mărgăritari.

photo-28

Și tare fericiți erau părinții ei. Venise timpul Botezului, așa că începură a căuta croitoreasă pentru trusou. Când o aflară, aceasta le spuse că-i va face bebelușului de iarnă o coroniță, de păstrat, și o lumânare, de Luminat. Înșir-te mărgăritari.

INSIR-TE, MARGARITE

Și croitoreasa, cu mare drag de copilă, se apucă a-nșira mărgăritari adevărați, dintr-un ghem de lână fermecat, care unea mărgăritarii în numele copilului. Înșir-te mărgăritari.

INSIR-TE, MARGARITE1

Și a-nșirat, și a-nșirat, din firul fermecat. Croite și iubite, lumânarea și coronița erau gata de dăruit. Când ajunse cu ele la casa bebelușului de iarnă, acesta îi zâmbi croitoresei. Înșir-te mărgăritari.

INSIR-TE, MARGARITE2

Și atunci, ghemul de lână fermecat a pornit să înșire mărgăritarii într-o lume de basm, croită doar cu veselie și bucurie bebelușului de iarnă.

Gânduri bune. Alice Blue